E frig afară și e trist.
Răceala-mi intră până-n oase.
Și stau la mort și îl asist
Și-l rog să nu mă lase.

El a plecat și-acum e vesel,
Căci moartea-i numai bucurii.
Un plâns păgân e ca și el,
Bucuros, dar fără bucurii.

Mă doare inima că m-a lăsat
Și l-am rugat să mă ia și pe mine.
Dar sufletul mi s-a însângerat
Când mi-a spus că nu mai vine.