Pumni de flori aveam în priviri de stele,
Peste mări pluteam, peste doruri grele.
Îmi ploua cu vise peste gânduri ucise
Si prin bălti de iluzii, adunam tăceri învinse.

Mă trezeam în zori risipite prin iubire
Si cerseam la poarta ta crâmpeie de nemurire.
Ridicam castele de soare si nisip
Si-ncercam să ti le asemăn la chip.

Zideam lacrimi de nesfârsite mărgăritare
Si sculptam în piatră trupuri fără asemănare.
Ridicam pe trunchiuri de copac liane
Si visam că te cuprind cu mreane.

Mă jucam ca un copil, de-avalma
Nu cunoscusem încă nepăsarea si teama.
Mă jucam si nu stiam că-n noi este trădare,
Nu credeam că din iubire se mai moare.

14 aprilie 1996