Am fost indragostita candva de o umbra
De umbra mea staruitoare si nedezlipita
Stravezie si tacuta, vesela sau sumbra
Ma pandea in jurul pasilor mei rasucita.

Am crezut ca are ceva sa-mi spuna
Si intr-un asfintit molatec si tacut
M-am oprit cu ea sub raze de luna
Si i-am zis: Spune acum , te ascult!

Umbra ezita sa-mi raspunda si palpaia
Molateca si increzuta , un fum albastru
Oprita aproape de mine umbra radea
Cu un ochi de sticla si unul de alabastru

Am incepu sa zambesc si eu imediat
Radeam una de alta fiindca ne gasisem
Prinse intr-un joc caraghios si ciudat
„Jocul de-a sine si umbra” il numisem.

„Foarte bine, te ascult acum”, i-am aruncat
Am facut un pas; umbra a ramas nemiscata
„Cine crezi ca va invinge ?” am incercat
Si in secunda urmatoare a fugit speriata

De atunci umbra sa tot paleasca a inceput
Cu fiecare clipa din ce in ce mai slabita
Abia atunci am realizat ce credeam de mult
Umbra nu tinea la mine, m-am lasat pacalita.

Si de atunci n-am mai gasit urma ei
Desi mirosea vag a flori de tei
Atunci i-am intors spatele si m-am dus
Sa caut umbra unui neasemuit apus.

mai 2003