Pune-ti palmele pe umerii mei, mladiaza-ma
Ca pe-o campie de iarba rasfatata de vanturi.
Strange-ma cald si intrebator, frange-ma
Ca pe o salcie in tumultul albastru-al furtunii.
De nu-mi auzi strigatul in noaptea solidara,
Ritmeaza-ti bataile inimii dupa cantecul lunii,
Zbatandu-se-n tample ca-ntr-un caus de matase.
Deseneaza-ma dupa harta dorintelor aprinse si grele
Scrie-ma apasat sa raman in marmura viselor tale.
Uita-ma o clipa si reinvie-ma apoi doua, respira-ma
Ca pe mireasma de ploaie asteptata in arsita coapta
Si nu ma lasa sa-mi aduc aminte de mine, pierduta,
Intre cele doua laturi egale ale drumului meu ilicit.