Copil peste timp, se juca dezinvolt cu vorbe.
Avea gramezi in jur, culese una cate una,
in fiecare zi, frenetic, precum scoicile, vara,
la mare. Vorbe de toate marimile si de toate formele.
Vorbe roz, vorbe albastre, vorbe gri. Vorbe
pentru fiecare sentiment, pentru fiecare gand, vorbe.
Stufoase, framantate, sidefii. Soapte otravite,
zisuri mazgalite, cuvinte bolnave, din toate...
Era bogata. Se rasfata brodand licurici si biserici
pe-o panza. Si mlastini. Cavouri. Paduri. Statea in loc
si se minuna: era asa de simplu sa umple casa cu statui.
Cu dantele, cu zapezi, cu noroaie. Alinta in carnea
cuvantului, misterioasa si diafana, sublima, prima
bataie de inima, treaza si calda, a Universului.