Vino, moarte, cu mine la....Starea Civilă,
Z-gura mătii de verb împuțit!
Haide tanti de moarte cu mine
Să pornim amândoi în pețit.

Sunt mai tânăr decât orice-ntâmplare
Sunt om viu neserios și.....atât,
Dar tu vino, tanti, călare
Să îl tragem de hăț pe Pământ.

Știi, pe la mine pe-acasă n-am mai fost
Și pe mama o doare cumplit când nu sunt
Adu moarte cu tine un rost
Și-un altfel nerostit de cuvânt.

Uite! Călător într-un tren am ajuns
E o femeie nebună pe-aici, prin vagon,
Nu da, mamă, din cântec în plâns
Că vezi bine, n-am bilet să adorm.

Sunt mișto, un ins cam nebun-cam așa
Ies mai mereu dintr-un corp, nu-i al meu
Uite, moarte, ia de pe mine cămașa,
Dar nu da veste prin lume că-s eu.

Hai pe un pod într-o zi din Vinerea Mare
Să postim și să facem frăție pe veci
Mai apoi să cădem într-un gol de mirare
Ca și când ai veni, dar tu pleci,

Tot mai singur umblu prin lume
Când la deal, când la vale-blestemul
Prin copaci e târziu, pentru mâine rămâne
Acest bocet și-o strofă din cântecu*lemnul

De-aia zic, vino moarte cu mine la Starea Civilă
Și din vremea aceea pe un câmp să pornim,
Amândoi să fim moarte-lumină,
Ca-mpreună să-nvățăm să murim,