Vreau sa stiu ca sunt,
in orice lucru bun
sau orice prostie ai face,
buricul pamantului tau,
Vreau sa simt
ca atunci cand cad, ma ridici,
chiar daca pot sa ma ridic,
la o adica si singura.
Vreau sa stiu
ca jumatate din perna mea
va mirosi a tine,
pentru urmatorii
sapte sute cincizeci de ani.
Vreau sa simt ca avem totul,
Chiar daca in buzunar
Zornaie doar cativa banuti
Pentru paine si lapte.
Vreau sa vina vecina de la trei
Si sa-mi spuna ca te-a vazut
Cu alta femeie,
Iar eu sa pun zalog viata mea
Ca nu e adevarat.
Vreau sa simt
Ca ti-e dor de mine,
Chiar daca ma vezi
Fataindu-ma prin casa,
Rostuind lucrurile
Lipsite de importanta.
Vreau sa simt ca daca plec,
Imbatata de aburii furiei,
Ma apuci de mana si-mi spui:
Nu pleca, te iubesc!
Vreau sa stiu ca daca pleci
sa faci o tura,
sa-ti scoti in lesa,
trufia si piticii la plimbare,
te intorci mereu acasa,
cu privirea aia a ta
care topeste toate pietrele din mine,
Sa-mi spui:
Ma primesti inapoi?
Am gresit, te iubesc!
Vreau sa simt ca poti sa ma faci
Sa-mi uit accesele de independenta,
sa pot fi cu tine doar femeie,
sa simt nevoia de protectie,
chiar daca mi-o pot asigura si singura.
Vrea sa stiu ca atunci
cand clipa preface toate in jur
in nisipuri miscatoare,
tu esti piatra pe care sa-mi salvez
Toate visele,
pana ce toate sunt iarasi la locul lor.
Vreau sa fiu prima fiinta
care sa stie pricina incruntarii tale,
zambetului tau si oricarui oftat.
Vreau sa stiu ca ma agit prin casa
Preocupata cu nimicurile zilnice,
cu fruntea impovarata de
ridul dintre sprancene
si tu apesi pe un buton,
pentru ca toate nimicurile,
Si lucrurile
Si lumea sa dispara,
alungate de melodia noastra,
mereu alta, dar totusi aceeasi,
O melodie pentru noi,
Cei atat de schimbatori
Si statornici.
Sa-mi las aiurea
papucii la marginea covorului,
sa te vad asteptand acolo, in picioare,
Zvelt si flamand,
sa-ti deschei camasa pe bajbaite,
sa-mi lipesc tampla grea de pieptul tau
Si sa ma dizolv acolo
In tine, pana in zori.
Vreau sa ma trezesc inaintea ta,
Inainte ca ceasul rosu de plastic,
de pe noptiera,
sa-ti increteasca fruntea,
sa stau cuminte, rasfatata,
zambind de incruntarea ta,
de cum ti-ai tuguiat in somn buzele,
de cum ti-ai incheiat iar
stramb nasurele de la pijama,
de ce mi-ai spus ieri si-mi spui
In fiecare dimineata, la trezire.
Vreau sa-ti cer iertare
ca ieri am uitat sa fiu femeie
Si-am fost iar babuinul furios
care vrea schimbe ordinea
Lumii si lucrurilor.
Vreau sa te iert ca ieri
Ai fost pedagogul exasperat de la scoala
De reeducare pentru fete,
Cel care aplica, fara mila, corectii.
Vreau sa descoperim impreuna lumea
Si in ea, nuiaua de alun,
S-o fermecam cu iubirea noastra.
Tu ce vrei, adoratul meu?