Era o dungă albă pe atunci
răvășităîn pieziș
dinspre arbori spre trotuare.
Noi treceam alunecând
pașii noștri atingând
clipele rătăcitoare.

O, erai un om frumos,
și subțire, foarte palid!…
Printre ochii tăi curgea
un mănunchi de aripi albe,
parcă cineva pe sus
cu o coasă retezase
din spinarea lui Iisus
aripe melodioase…

tu treceai mânjit pe aripi
și cu pene și cu fulgi.
Unde ești tu cel de-atuncea
unde fugi?