coautori:andro
calllin
mae


Ne privea cerul,
Când iubeam acelși simplu dor
Cu ochi încercănați de timpul nor
Priveam și noi supuși acestei treceri
Simțeam fugind de noi această lume
Imaterială plutire fără nume.
Fiecare din colțul lui de gând
Aruncă câte-o mică mică sumă
De iubire pe pământ.
De jos în sus, dintr-unul în altul
Cătăm ce nu putem găsi
Până când aproape ni se face înaltul
Ne regăsim în apex și rătăcim în noi
Nebuni, pierduți, uitați în acest joc
Ne stingem ne-mpliniți, străini și goi!