E noapte,
în universul mea bătut în cuie…
ÃŽn şoapte,
se pierde un văzduh de nori…
E întuneric,
pe drumul ce sufletul meu suie…
Nu-i nimeni,
să-È›i dea aripi să poÈ›i să zbori.

E linişte,
în lumea de pustiu prea plină...
E suferinÈ›ă,
pe un pământ în lacrimi îngropat...
E durere,
în inimi ce se frâng deşi n-au nici o vină...

ÃŽnvălmăşeală de gânduri,
Troiene de visuri,
Răscruci depărtate de vânturi,
ÃŽntrebări ce caută răspunsuri,
Veşnicii într-o clipă străbătute,
Sentimente ce-mi sunt necunoscute,
Se nasc, mor şi renasc fără nume
În inima mea,... când e atâta loc în lume.