Vreau acea tresarire volatila
urcand treptat,
Un pas mic
urmat de un alt pas si mai mic
apoi de nimic,
pe sirul lung al spinarii-mi de-o mila,

Acea furnicatura bolnavicioasa
de Siracusa,
Pasibila numai a exista
atunci cand buza ta
strivind-o,
imi afla sub greutatea-i buza,

Vreau sa te iubesc
intotdeauna
toamna.

Doar toamna
numai toamna,
ah,
perpetuua toamna...

Perpetuua ingalbenire de litere,
perpetuua intalnire cu tine,
Pe aripile unui fluture
in penumbra
inclinatiei unui maracine,

Vreau suma acelor dureri reci
efect al absentelor tale,
Acolo sau atunci pe unde doar tu treci
afara din timpul meu, calea mea,
intotdeauna grabita/
aproape intotdeauna agale...

Sigma de A de la i egal cu acolo
pana la n, subinteles ca acuma,
A tuturor intunericurilor
precedand cu singuratatile lor
starea de motaiala si bruma,

Vreau gandul de tu
subatomic,
subepidermic,
submusonic,
feeric...

Vreau pielea de gaina,
efectul simbiotic de sera,
zambetele tale alaturi de mine
la mic dejun, pranz, cina,

Vreau starea aceea mizera
in care
misterul iubirii devine insuportabil,
Vreau moarte efemera,
vreau
un univers perisabil.