Am sa trag un gard electric
In jurul bucatii mele de padure.
Nu prea puternic:
Doar douazeci de mii de volti.
Vecinul meu din dreapta
A avut si el o parcela.
Era un om generos:
A dat la fiecare de I-a cerut
Cite un trunchi:
Solid, gros, fara crapaturi si
In general cam fiecare cu minim
O suta de inele de virsta.
A fost atit de generos ca la unii
Le-a dat si cite trei, patru bucati.
Ai de s-au imprumutat
Si-au facut cite un cosciug,
S-au asezat in el sa traga un pui de somn,
Si nu i-a mai interesat nimic,
Nici macar achitarea datoriei.
Toata stima pentru vecinul meu din dreapta:
A fost generos.
Numai ca, la batrinete, a vrut sa-si faca
Si el un cosciug;
Pastrase in curte un arbore urias,
Frumos de pica;
Cincizeci de oameni nu l-ar fi cuprins
De s-ar fi tinut de miini.
A fulgerat intr-o noapte direct pe el
Si a rezistat.
Citeva sute de lame s-au rupt
Incercind sa-l doboare
Si drujbarii au plecat cu drujbele…
Intre vine.
Asa ca vecinul meu din dreapta
S-a apucat sa-l taie, gospodareste,
Cu fierastraul.
A murit.
La data respectiva nu taiase nici macar
Doua palme de jur imprejur.

In ultima perioada a ploat foarte mult.
Intr-o dimineata m-am uitat la uriasul ramas
Pe cimpia stearpa:
Se prabusise!
Si pentru ca nu mai avea stapin
M-am dus sa-l vad ce e si cum e.
Era mincat de putregai in mijloc.
Mai bine ca a murit stapinul!
La data mortii fusese fericit;
Taia cel mai frumos arbore din lume
Si murise subit, perfect,
Fara premonitii.

Despre vecinul meu din stinga!?
A avut si el o parcela.
Zic: “A avut” pentru ca, acum,
Parcela il are pe el.
Asta a tras si el un gard electric.
Mai tare:
De vreo patruzeci de mii de volti.
Centrala electrica a construit-o,
Inainte de a face gardul,
Undeva la vreo doi kilometri,
In plin cimp, departe,
De frica poluarii si a zgomotului.
Era in mijlocul parcelei cind
I-a strigat unui prieten
Sa porneasca centrala.
Acum nu mai poate s-o opreasca nimeni.
De ce?
“Nu stiu si nici nu ma intereseaza!”
Dar sa revin:
Ala a pornit-o si s-a dus
La vecinul meu din dreapta
Sa imprumute un trunchi.
L-a luat, si-a facut cosciug si…
A uitat!
Tot?
Tot!
A ramas vecinul meu din stinga
In mijlocul padurii lui cu gardul zumzaind.
A vrut sa iasa seara.
Numai ca, din exces de zel,
Uitase sa faca o poarta.
Acum fluiera si… uneori cinta
Intr-unul dintre copacii de la margine.
Mai face si cu mina… dar rar.
Dar sa-i lasam.
Asa cum v-am zis:
Am sa trag si eu un gard electric
In jurul bucatii mele de padure.
Nu prea puternic:
Doar douazeci de mii de volti.
Il trag pentru ca vecinii mei
De la Nord si de la Sud
Incearca sa ma fure;
Ei au parcele fara padure.
Dar…
Dar, centrala am s-o fac in mijloc,
Doua porti mari si ceea ce tai, inlocuiesc.
Iar pentru mine am sa pastrez citeva trunchiuri
Pe care sa le pot cuprinde.
Cam asta-i.