Strângeam în palme
licării de lumină
crezând că soarele mă va orbi
pe mine
cel ascuns în întuneric

m-am lăsat ispitit, în sfârșit,
de șoaptele pierdute și regăsite
sub plapumă,
ispitit de pământul
ce mi se gâdilă noaptea sub tălpi

renasc
o întindere de maci
un mănunchi de clipiri în roșu