castelul fetei in alb
se refacea pe masura
ce gandul il revedea
si viata il insufletea.

destinul meu se arcuia lenes
si se indrepta privind in zare.
in scurgerea pretioasa a tristetii
se amestecau si portiuni de vis.

undeva, aproape,
ochi mici si saritori
indepartau dezastrul
prin eliberarea esentialului.

suflete, poeme, ganduri,
dorinte, explicatii, perceptii,
VOINTA...


17 aprilie 2003