Un joc banal, c-o dama si-un valet,
C-un popa orb, dar la-indemana,
Bun si la nasteri si la morti,
Cu aer palid, de ascet,
Tragand si tras mereu la sorti.
Un joc, acelasi, pentru doi
In care asii au fost scosi,
La semanat , atunci, de ploi,
Si nori atat de-ntunecosi.
Nici a trisa nu-i interzis,
Ce da savoarea unui joc?
Insa intre-a trisa si-un simplu vis,
Intre-a gandi si-a maslui
Nu-i oare prea istovitor,
Nu-i greu sa pui distantele la loc?
Cat de cinstit putem juca
sa nu ne plictisim o viata?
Sa nu ne plictisim de joc,
cand toate cartile-s pe fata?