Îmi bate mâine nepoftit în pleoapă
luându-mi văzul pe degetele lui
iar tu te zbați, iubito, fără apa
în care înotai căprui.

Îmi fâlfâie orbeața ruginiu în noapte
te tupilezi, silfidă, în dincolo de-a fi
și bâjbâind nimicul în fiecare parte
te simt deja pe nicăieri în fiecare zi.

Un flutur sunt lovindu-se de lămpi
Ce obosit de zbor izbește lin trotuare
și cu-n surâs lățit milos sub tălpi
dă slavă miluirii și fericit mai moare.

Pan
30.05.2003