era o apa de cristal
cu pesti din broderii de-argint
ce-si cheltuiau un capital
de energii, pe ce nu stiu

era si-un neata ageamiu
ce ziua si-o pierdea pe mal
barfind cu unda de cristal
brodatii pesti, in argintiu...

si reantors la ideal
ma cred satenii ca-s diliu
cand le vorbesc doar la plural
si beau din apa lor din rau
si-i zic minune de cristal.