As vrea sa te vad
trecandu-mi necunoscuta prin fata
ca pentru intaia oara...

Precum o intamplare
de cristal
de-abia atinsa, de-abia mangaiata,
cu o clipire de avril banal,
tremurand toata...

As vrea sa te vad
trecandu-mi necunoscuta, asa cum esti,
prin fata
ca pentru intaia oara,

Prin acele colturi de Bucuresti
unde peste centrul civic ridicate,
pavajele
ingroapa in granit
vechii oameni,vechile biserici
si vechea piata,

As vrea sa te vad
trecandu-mi necunoscuta
pentru o secunda
inca o data, doar pe tine, prin viata.