agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2227 .



Călătorie
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [lunar ]

2003-06-05  |     | 



Totul începe aici
În camera goală, întunecată
Linişte...
Priveşte speriat,
   şi totuşi mulțumit,
curios,
   şi totuşi calm...
Priveşte pereții camerei
Acela este el
   acolo începe totul
Începe călătoria...

Un zgomot,
un strop de apă;
Fiorul...
Întoarce speriat privirea...
Linişte... întuneric...
Camera este goală.
Un fior de spaimă
însoțeşte gândul:
"Voi reuşi? "
Dar ce caută?
Unde să înceapă?

Porneşte spre uşă...
   Uşă?
Inspiră adânc
   făcând ultimul pas
Apasă pe clanță
   ținându-şi răsuflarea
Voci, zgomote,
   Oraşul?
Un joc de fotbal
   între copiii de la bloc...
     Bloc?

Înaintează încet
   privind înapoi
   către uşa blocului...
Voci, zgomote,
ştie ce-l aşteaptă
Jocul s-a oprit,
toți îl privesc.
Îi ignoră,
   se preface că nu-i aude
Dar nu poate opri râsetele
   Râsetele acelea ascuțite...

Râsete...
Toată lumea în jurul lui râde
Şi el râde
Este atât de fericit...
Toți îl felicită,
toți sunt fericiți,
   pentru el...
Şi pentru ea...
O priveşte,
   Este atât de frumoasă
Frumoasă...

În acest moment
i se schimbă viața...
Începe o nouă viață
   lângă ea...
Este fericit
O invită la dans
Ea se ridică uşor
Rochia albă o face să strălucească
Este atât de frumoasă...
Îi simte trupul moale şi cald
   în brațele lui...

Dansul acela divin...
Ca primul lor dans,
în seara când s-au cunoscut.
Se vedea în sala aceea
   întunecată, plină de lume
Dar ei nu vedeau pe nimeni
Erau doar ei
   şi muzica...
Dansul acela divin
   durase parcă o veşnicie
   O veşnicie...

Atâta trebuia să trăiască cu ea
O veşnicie...
"Te iubesc!
   pentru totdeauna... "
îi şoptise pe banca aceea
când a cerut-o.
Trei ani de fericire
Aveau să se transforme
   în veşnicie.
Şi a iubit-o
   până atunci...

- La ce te gândeşti?
Vocea ei...
Îi răspunse scurt:
- La nimic...
Erau acolo
pe banca lor
   Unde a cerut-o
Era frumoasă
   Ca în prima zi
Acum opt ani...
   Prima zi...

Primul dans...
Au dansat pe acelaşi cântec
După care au plecat
   spre parc...
Pe banca lor...
Ea l-a rugat
Şi în ciuda bolii
   a adus-o
   pe banca lor...
Şi acolo a sărutat-o
   pentru ultima oară...

Pentru ultima oară...
După ziua aceea,
   Ziua aceea...
a rămas în pat
Nu mai putea trăi...
Privea camera goală
   Întunecată...
Un strop de apă
   Un zgomot...
Începuse călătoria
   în necunoscut

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!