Mana cuvantului
imi infometeaza
intelesurile,
Sangele sufletului
intesat de stihuri,
de intrebari,
de chemari
si visari
orbecaie mut
trecerea lui
pe bulevardele
inimii.
rasuna in flaute
tesand aripi
pasarii Poesis.

Oul Poemului
zace neplamadit
nedospit in gandu-mi
troienit de rugaciuni.
iar visul lui magic
e sa te-nchida in el
O, Doamne.


........................

Cuvantele
trec granita
grijii de sine
dupa care mirate,
intrebatoare
asculta cum isi cauta
in mintea mea
un adapost
Tacerile,
sete fiindu0le
de sublimul Cuvant
al fapturii tale,
O, Doamne,
gandul ideilor
ele imi vand.