Fara tunet
in colbul vremurilor,
limbile despotilor
rotunjeau fetele sabiilor;
ochii tiranilor
topeau d-albul armurilor
ca sa le preschimb
in rasuflate flaute.

Nu uita mama
laptele glasului tau
fara tunet,
mi-au inalbit,
mi-au incaruntit tamplele
de Ganduri
zburlit-zburatoare.

..............................

Nu mai pot
face altceva
decat cu versul sa bocesc
vioara ce-si cheama
cu ruga-i spre cer
dansul paparudelor,
invocand perpetuu
Venirea celui
FARA TUNET.