Averse calde de lumina alba
strabat o camera pe dos intoarsa.
Sta ‘nchis un zeu cu coama alba
intins pe scandura de-arin, privind
o stea pe dos intorsa.
E-un om cu bratul lung, de apusean
cu pieptul tare, de muntean,
un zeu cu sufletul albastru
traind citind un Isihastru.
In vene-i curge timpul;
sangele...
in bucium
adapa cordul.

…s-apleca-n fata crucii…plopul
cand frunza-i in pamant gaseste locul,
usturator il doare visul,
in cele patru zari…umilul.

Scandura de-arin devine piatra,
cand camera din lumea ta
strabate timpul…devine piatra.

In sisturi cristaline, pe muntele stiut
sta zeul
gandind la lumea ta.

La poarta timpului necunoscut
asteapta norul, cerul sa desfaca…cunoscut.
Se ‘ntreaba omul daca sa creada…la trecut
Afinitati de creier mut.
Un murg zglobiu pazeste poarta,
un murg ce-adulmeca-n zabala soarta,
prieten unui gand ce-aduce moartea
…arta.
Se scoala zeul, incaleca pe murgul plin,
gandind... amin.

Un cavaler, anume trac
se pare ca un Sfant, Andrei,
sa-l fi uitat…?