Toamna din suflet


S-a intunecat afara si e frig
O noua toamna s-a ivit in zare
In suflet stelele-mi se sting
S-a ofilit iubirea ca o floare.

Sau poate ca n-a fost iubire
Cu gandul, sufletul s-a amagit
Si-a fost un vis, o amintire
Din coltul inimii ce-a rasarit.

Se scutura de toamna zarea,
Si totu-n jurul meu a amortit
Si peste toti coboara inserarea
Si-n tristu-mi suflet adormit

S-a dus lumina dulce a iubirii
Poate nicicand nu s-a zarit,
Ascunsa-i clipa fericirii
Ce pentru mine inca n-a venit.

Chiar de-ai veni in asta clipa
S-a strans in inima durerea
Si nici macar a dragostei aripa
Nu mi-ar aduce mangaierea.

N-auzi cum vantul rascoleste
Prin parcuri, aleile pustii ?
Nu simti cum sufletul vuieste
De-ale tristetii surde melodii?

N-auzi cum lacrima se frange
In mii si mii de albastre ape ?
Nu vezi cum sufletul imi plange
Dorindu-te acum aproape?

S-a dus in noapte si s-a stins
Lumina ce se-aprinsese odata
Parea candva ca totusi am atins
A dragostei lumina adevarata.

M-am inselat crezand ca voi putea
Pastra intreaga aceasta fericire
Razand acum de mine dragostea
A mai ramas un vis, o amintire.

1992