Cu mai multe perechi de mâini
tot încerci să-mi smulgi
pălăria albă de plastic și fundă roz
nici acum nu știi
dacă părul va cădea
curgând șuvoaie
în exod până la glezne

domnule prizonier,
înfășurat în păr,
vino, întâlnește-te cu mine
sub pălăria mea,
să spionăm cu aceiași ochi
ceea ce eu nu mai reușesc să văd
când îi țin larg deschiși

unele suspine nu ți le mai aud...
...așa că-mi voi smulge singură
cu perechea de mâini ce mi-a rămas
pălăria albă de plastic și fundă roz
sub care încă te mai chem