ieri coboram de pe șira dealului
- șoseaua ne taie lanul la margine de sat -
povesteam cu cerul deasupra
se-nnora
și parcă nu mai ajungeam la șosea.
e sară de duminică sălăjeană cu pădurea în spate
și drumul pietruit de țară
căruța lui Petrea plină cu porumb
ne scutura, cântam c-așa-mi vine câteodată
și din pietre săreau așchii de ploaie
unde mereți, amu?
în jos, strigam, s-a opri
că mâini-poimâini culegem hiribe
din păduri, s-avem bani de oraș
și câinii se țineau după noi
ne lătrau flămânzi, lățoși.
dii, murgule, fată, nu l-i călări odată?
ba da bade, da' mă tem
din câmpuri spicele se unduiesc galbene
cum știi
rup o floare de soare și mi-o prind la ureche
sar din căruța Petrii
cu rochia plouată pe trup
ce-mi dai fată, că te-am adus?
fugi, moșule, că-ți pieri vremea
ciao striga moșul, să pară mai tânăr
oi veni după pălincă...
ciao și mulțam, îi strigam din șosea
acum luntrea, bună sara, mă treceți? zic femeii
buna fato, hai, meri la oraș?
vezi că ți-a trece rapidu' că-i sară tare
treacă, eu tot la gară mă mân
și bine zicea, că trecu.
mândre-s Doamne serile sălăjene
cu pădurile de brazi, cu verdele copt de august
și oamenii gospodari pe câmpuri
a mea-i grădina, florile și iarba
casa și drumul de seară
umbra nucului bătrân și cartea
și bine-i Doamne când mă-ntunec cu cineva
pe fânul proaspăt de sub pruni.
asară era luna subțire
era senin și tu sorbeai ciorbă de vacă
așa ca la noi, numa' că nu-ți cânta ploaia
în ferestre, spicele pe masă
și pălinca-n păhăruț
mai știi tu verde ca la noi?






azi stau la oraș
doi pictori mi-au bătut la geam
să-mi vândă un tablou cu peisaj
apus, doresc, apus le-am cerut
nu-i mare lucru
da' vezi tu, nici unul nu seamănă cu mingea pe care
ți-as arunca-o de-a lungul unei zile
dinspre mine, spre ocean
s-o prinzi tu, așa falnică și purpurie
cum numa-n peisajele vii
de vară sălăjeană
ai să mai vezi
de-acasă