agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-06-19 | |
el statea ascuns dupa noapte uneori se juca intre doua draperii rosii de soare
isi astampara setea storcand cate un sarut imaginar alteori isi indesa in borseta cu tainuri vreo dulcegarie adunata cu grija de pe foile pazite de toti cei sapte pitici ai lor plang femeile cadeau usor ca frunzele atingand prispa bunicii toamna se adunau ca un card de furnici rosii gata-gata sa se imburde pe trunchiul sau la un pol sau la altul intunecat sau umbros oricum ascuns evident nu stiam nu am idee cum de l-am vazut munte sau de ce-oi fi fost eu frunza de stejar cu bucle mangaiate de-o coada de ochi la apus si alta la rasarit se pare ca nu ma pot lipsi de imagini inca mai mazgalesc simboluri fiecare plange cum poate asa mi-e mie mai mult decat amar intr-o noapte s-a prabusit munte peste mine hai ca nu pot sa spun altfel decat asa cum simt oricum as fi m-a zdrobit m-a ingropat in cenusa si-n tina si-n adancul pamantului m-a aruncat un colt de stanca mi-a adancit un fel de crater in piept azi curge vant din pamant si ploaie si nori si mi se pare ori captez de undeva din atmosfera unda ca se instaleaza o primavara timpurie exclusiv pe luna stiu ca i-am stat de veghe la tample lasand gluma la o parte zic si umbra si aer urma sa-i fiu sau coroana cu mladite noi si verde si un fel de inaripata uriasa peste hotare sa-l zbor neostenita trebuia deh s-a rasturnat pur si simplu munte peste mine iar eu trebuia sa tac am tacut o stanca sau talpa lui imensa ma zdrobea cu viteza luminii iar eu chiar nu pot sa-mi explic de ce incremenisem as fi vrut sa tip sa urlu sa am o reactie normala de impotrivire dar nu se intampla altceva decat suflam in flux continuu trei cuvinte rosteam toate combinatiile posibile nu stiu daca le-a auzit pana la urma gestul oricum era predictibil eu nu invatasem inca decat sa-i cant numele pe cand imi vibrau prin toata fiinta nerostitele alea doua blestemate constat ca intre nord si sud e un spatiu pe care inca nu l-am explorat nu se mai aud decat hohote sau un miez de primavara incoltit in hauri departe chiar si asa mi-e inexplicabil de dor insa tac imi ascut auzul da el pare a fi el un munte prabusit care m-a rapus si rade neostenitul parca asa e se aude acum mai bine el pare a fi si rade si rade cumplit 21 martie, 2003
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate