trecea prin noi un fluviu schiop de-un mal
asa s-a nascut, spuneai si imi trageai ceata pe ochi
dominoul cadea piesa cu piesa
doar zidurile mele se cocotau pe varfuri,
speriate de saruturi

ghemuiti, construiam intrebari de nisip
ne oglindeam bunatatea in coapsele apelor
aici s-a inecat Quasimodo? aruncam intr-o doara
desi ii simteam zambetul in spinare
si-n papile amare

de prea mult mimetism deveneam transparenti
nu te mai distingeam de unda, de umbra
clipele ti se frecau zgomotos de umeri
taceam, asurziti

imi era dor de celalalt mal si-l nasteam
intre ochii nostri raniti