o floare când iubești
cu apa dragoste îi torni
la rădăcini
cu palma o ferești
de vânt și o salvezi
de ierburi rele, mărăcini
și grijă-i porți cu ochii
și o admiri în taină
când își îmbracă rochii
desface a sa haină
și o privești uimit
cum leagănă încet
capu-i plecat spre Geea
ori ridicat spre Soare
și, vai, te-a amețit
dar ce să fie oare
căci floarea te îmbată...

iar când iubești femeia
ucizi fără regret
o floare
pe care
ai iubit odată