plansul ca un gheizer tasneste dinauntru-mi
si ochii mei preaplini de ganduri lamurite in focul durerii
isi dezghioaca boabele de aur,
scuturandu-le ca pe o ploaie ferbinte
pe bratele-mi ce atarna istovite
ca niste crengi ce si-au lacrimat seva
si care se insufletesc parca pentru o clipa
ca bratele de apa pe care asfintiul isi poarta trena de lumina.

smulg radacinile amintirilor
si ma destram,
precum un mal macinat ce se surpa
ma prabusesc in uitare,
sfarsesc ca o culoare in intunericul ce coboara
sa netezeasca intr-o tacere si val si dogoare,
si ecoul suav ce-mi invaluie orbitele-cochilii goale,
parasite de sufletul ce s-a retras
sa se cufunde in incremenirea adanca
ca o ciutura ce-aluneca in linistea fantanii.