M-am strecurat in coama vantului zglobiu
Si-am mangaiat in treacat secunda noastra
Imbratisarea-mi muta te-a topit deodata
Cuprins in palme mi te-ai predat si stiu
C-ai auzit ce-n soapta ti-am cantat .

M-am risipit plutind in adierea noptii
Si-am ars cazand o stea albastra
Si m-am pierdut prin firele de iarba
Sarutul picaturilor de roua imbujorata
In palma ta s-a cuibarit atunci.

M-am risipit in coltul greu al umbrei
Si-am rasarit in trandafirii purpurii
Ce s-au aprins in noaptea din privire
Pierzand petale ude sub cerul diminetii
Uitata de-o vara intr-o scoica verde...

Te-am cotropit usor cu-al meu parfum
Prin aburul incins al diminetilor de vara
Privirea-mi rasucea in salba ploaia toata
Striveam sub talpi miros de iarba cruda
Si respiram in mine anotimpul .

M-am risipit intr-o secunda de dorinta
Si te-am atins cu sufletul prin ram
Ti-am inflorit povestea vietii mele
Cuvintelor le-am aruncat tacerea...
Ca pe o prada dulce-amara.

M-am risipit in aburul cafelei tari
Ghicind adesea printre gandurile tale
Dorinta de iubire ce o ascunzi in nori
Crezand ca nu te vad cand o strecori
Sub tamplele incinse de intuneric.

M-am risipit apoi in straluciri de ape
Ce picurau din stresinile lumii intinse
Si-apoi topindu-ma in cetini ninse
Eram de sufletu-ti tot mai aproape.
Topindu-ma in aburul padurii.

M-am risipit in visul unei nopti de amor
Ce se ridica-n zori sa te colinde
Cantand cu glas de ciocarlie-n zbor
Am dantuit prin pajistile fara de sfarsit
Ale copilului din tine.

Si cand ti-ai ridicat privirea
M-ai intrebat cu glas soptit si greu:
Care-i minunea ce te-a facut indat’
Sa-ti risipesti fiinta in tot si toate?
Si m-am mirat ca inca n-ai aflat
Ce toti stiau de-o vesnicie poate
Ca m-a adus in prag Iubirea...

Tu mi-ai cerut sa mai raman un veac
Desi un secol de-as ramane nu-i destul
Sa pot sa dau ce e de ars in mine
Am ramas.

Iulie 2003