agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-07-05 | |
Ea zambeste...eu o ascult.
aceeasi poveste, cu timpuri alterate si amintiri rupte din nu stiu ce carte a vietii... Aproape nu imi mai pasa. zambesc odata cu ea, par interesat... nici nu stiu de ce, doar asa, ca sa... e frumoasa. as fi vrut sa nu fie, as fi vrut sa fie doar ea, asa... doar ea as fi vrut sa fie... as fi vrut sa-i placa manson, sa ma caute atunci cand muream de singuratate, atunci cand inca mai puteam sa... imi spune despre un soarece electrocutat cu nu stiu ce cablu de la computer... her mouse online forever... mi se pare haios. rad. tot zic ca e blat... ea cica a plans...in fond ea l-a cunoscut. eu nu. ma intreaba cum imi zice pe net, daca mai am cartea la mine, cica ar vrea sa reciteasca o poezie... (n-o mai am, am lasat-o cuiva la scoala) incepe o furtuna. teresa e sub asediu, toti s-au strans sub o umbrela gigantica de lemn cele obisnuite cad, precum niste cortine intre actele trei si patru... toti par a avea un grad de inteligenta mediu, doar noi altfel ramanem locului, ne luam in gura cu autoritatea suprema... "f**k You dude!"...oh, not that mood again! intre timp suntem pusi in tema cu previzibila anulare a concertului... platisem si biletul... of, caut disperat o religie. cica "give me something to believe in"... anyway, plecam din regie, si-mi astern pe fata cea mai buna reprezentatie a nepasarii... ei vor sa mearga la mare. isi fac planuri... mie doar numere imi trec prin cap, toate impare... n-am sa merg. o urasc vara... e prea tarziu. deja ii urasc pe toti, I need a friend, oh, this really seems to be the end for me... I'm gonna crack...ceva are sa se intample aici... dar nu. imi astern capul pe masa de parca ar fi un vers din dracu stie ce poezie... toate trec... nimeni nu ma crede. recit in soapte fragmente din melodii ce doar eu par a le cunoaste, "Sometimes I feel so worthless Sometimes I feel distorted I wish that I was good enough, then I know that I am not alone..." restul sunt ca prin ceata. ma balbai... fac playback pe sunetele din mintea mea, lipsync dupa adevarul unei nopti de iulie... ea inca e acolo. o evit din toate puterile. caut luna, un fulger, citesc prospecte, termene de valabilitate... toti inca sunt...vreau sa fiu in alta parte, atat de mult, altundeva, facand orice altceva...si pamantul pare ca-mi fuge acum de sub picioare... "la noapte am sa ma duc cu rolele prin parc" gata ! am sa-mi tavalesc mintea prin gandul asta... de fapt...am sa ma duc chiar acum. ma ridic si dau sa plec, am s-o iau pe jos inspre casa, iar acolo mai vedem noi... nu ma uit inapoi. fac stanga, apoi dreapta... drept inainte... maine va veni o alta zi, mereu e asa... imi aduc aminte ca traiesc. schitez un zambet amar si continui un drum care mai degraba decat eu sa-l fi ales pe el el pare sa ma fi ales pe mine.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate