Sunt gelos
pe pasărea din cer
care zboară
și i se împotrivește
vântul...

Sunt gelos
pe peștele din apă
care înoată
si i se împotrivește
valul...

Să te lupți cu vântul
ori cu valul
asemeni lui David
cu uriașul Goliath !

Un om drept
a primit în dar
un inel
(demn de poveștile copiilor)
cu care
-spune povestea-
se făcea nevăzut
și omul fura
din ce era al meu, al tău, al altuia.
Tentația!
Și omul drept
devenea nedrept
și cinstea
devenea necinste.

Eu n-am primit nici un inel
nici tu
nici altul...

Atâta dreptate
înveșmântată în cuvinte poleite
cu amăgire

E nedrept să ucizi
dar e drept să lupți!
Dar dacă ucizi luptând?!

De ce ne complicăm viata
încercând să facem o lume mai bună ?
Ne încăpățânăm,
așa cum și acei care mai cred în povești
se încăpățânează
să construiască un alt castel de nisip
în locul celui pe care tocmai l-a luat valul...
sau vântul...

Bine ai venit, fiul meu, în lumea mașinilor !
Bine ai venit, iubita mea, în Calea Lactee !
Albă, mult prea albă
Și tu ... și ea ...

Vă doare și pe voi dreptatea ?
Ori poate
tocmai pe voi vă doare dreptatea?

Cine știe ...
Poate vântul ...
Poate valul ...

Pe mine mă doare necuvântul din ochii voștri
Mă doare lacrima
Pe care o aduce vântul ... valului ...
și ...
valul ... vântului ...

Dorința ta, fiul meu
Dorința ta, iubita mea
Dorința mea
Nu contează
Sunt picături purtate de curenții
vântului...
ori valului...
Ce, noi suntem David ?

Imaginea decăderii
nu mai este de mult
o povestire desprinsă dintr-un roman SF;
nici măcar o pictură suprarealistă
nu mai este.
Dansurile sunt și ele
ca și sărutul tău
atât de mult ca și sărutul tău
barbare

... puterea visului ...

Ai vrea să dormi pe un nor
și de atâtea ori m-am întrebat de ce.
Oare acolo goliciunea ta
se împacă cel mai bine cu
albastrul cerului?
Ori instinctul feminin
- atât de agresiv, o, Doamne!-
își găsește în solitudinea norului
un partener docil si supus ?
Sau perspectiva unei lumi
întinsă-ți la picioare
te-nfiorează ca un gând ascuns ?

Ascunse sunt căile logicului uman
și nimeni nu a inventat un computer de bord
Cred că e singura invenție neinventată
care ar primi premiul Nobel
pentru a nu fi descoperită niciodată.
Asta e dreptatea umană
pentru că știu, acest Nobel
nu se va acorda niciodată
(Eventual un Oscar - pentru fantezie)

Și dreptatea ...
A cui e?

Cine, copile, a crezut vreodată
că are-n mână o balanță ?
Și n-a văzut că-n lupta oarbă
lăsa ca mâna greu să cadă
pe soare ...
și pe lună ...
Dar vântul ?!
Dar valul ?!

Pașii
tăi
se transformă
în umbre
pe nisipul
țărmului
care în această
noapte
ne aparține
nouă
numai nouă
Chiar și noaptea e a noastră
Pentru că
e noaptea
în care NOI
vom sparge
clepsidrele
pentru totdeauna.