Atunci când ai apărut
Viața îmi era pustie,
Un deșert era inima mea,
Dar în acest deșert ai apărut tu, suflet de gheață.
Eu în căldura mea năucitoare,
Am încercat sa mi te apropii,
Dar nu am făcut altceva decât să topesc un suflet de gheață.
Atunci când ai apărut în viața mea, suflet de gheață,
Eram și eu un ocean de gheață.
Și nu am știut să te ascult,
Și curând tu ai dispărut suflet de gheață din viața mea.
Atunci când ai apărut în viața mea,
Aceasta nu avea nici un sens,
Iar tu in glacialitatea ta mi-ai dat unul,
Am vrut să iți muțumesc,
Dar prea târziu căci ai pierit ca o năluca, tu, suflet de gheață.
Te vreau înapoi suflet de gheață,
Te vreau așa rece cum ești,
Îngheață în mine căldura,
Fă din ocean o mare, iar din mare un fluviu, iar din fluviu un râu,
Iar râul transformă-l în izvor
Și cu răceala ta îngheață-l.
Vreau să fiu izvorul sufletului tău de gheață,
Vreau să fiu un ghețar,
Să pot să te am aproape mereu,
Fă ce vrei cu mine suflet de gheață,
Căci sensul ești tu,
Iar calea sunt eu!