Stau ingenuncheat la poarta cerului
Cu aripa in mana,
S-a descompus orogliul meu banal in fata MARELUI TOTAL!

Sunt frant in idei, cu picuri in ochi
In ureche imi murmura un gand.
Astept sa se deschida poarta ..in pumni imi adun viata.

Mi s-a zdrobit corpul de senzatia fricii,
In mii de bucati pe ciment
Din fiecare a iesit cat-un sarpe
Simbolul gandului atent

De intuneric ochii au orbit
Si lumina lor s-a transformat in apa,
De unde mii de oameni au baut.
si mii de cai s-adapa.


Intreaga mea fiinta tipa si se zbate in
zvarcoliri de sarpe,
Intreaga mea vointa s-a transformat in mama,
ce alapteaza demoni ce ma cheama..

Si toate astea c-am indraznit sa cer?
Un stop din apa voastra?
a zeilor din cer???????