Ploaia izbesște indiferentă pavajul,
Ineacă-n tăcere străzi și alei
Nu-i nimeni pe stradă, iar prin parcul din centru
Doar noi și statui cu umerii grei.

M-apasă și ploaia, te-ascunzi după mine
Cine te spală? nici soare nici stele
Nici umbra de ieri, nici gheața de mâine
Nici norul din genele mele.