Miroase a toamnă timpurie
Gogoașă coaptă printre vreascuri
Uscate, mai trosnesc pe lângă dealuri
Urcând prin fum, de la o nară
Către o altă nară,
Mai gâdilă câte un ochi
Ce a plecat un pic mai sus, pe la o stână
Cu bârfe, treburi, pentru prințul Con
Ce-și odihnește creasta pe două, poate trei
Frunze uscate la soare
Pe stânci trosnind, din când în când,
Mai cade câte o creangă
Frunzărind de seară de pot să-mi las poteca,
Până să apuce să cadă ploaia
De pe la vârfuri de mamifere…efemere,
M-am năucit,
Nici nu mai știu,
Căci de departe, n-aud decât cum se coace toamna
Printre păduri de conifere.