Ploua afara si vrei sa pleci.
Ziceai ca apa te framanta,
iar traznetul te inspaimanta;
cu ele nu poti sa te-ntreci.

Poate te pierd acum,in nori.
Te uzi si-apari ca o statuie,
uitata-ntr-o toamna galbuie,
ce-asteapta mugurii in zori.

Stropii urmele ti le ascund.
Nu ma vezi acum in geam,
cum numar frunzele pe ram,
uitand trecutul muribund.

O stanca uriasa eu zaresc,
sapata jos de ape anonime,
fara sensuri sau cerute rime
si ma intreb daca-i firesc.

Vrem mereu un nou demers,
privim stanca intr-o doara,
nu gandim cand ploua afara,
daca circulam pe sens invers.