Îmi curm lumina de la ochii,
Trăind intens într-o durere liniștită.
Lovesc un nerv și nu mă las in voia sorții
Să mai transpir de frică.

Să curgă apa-ntr-o căldare
De lemn sculptat pe timpuri de “Musat”
Nu-mi pasă, de risipa ce-am s-o fac,
Puțină apă vreau și pentru mine.

Jelesc un dinte ce imi pică
Din gura mea ferita de lumină
Transpir incet și las să curgă
O literă, o frază de gândire.

Uit total durerea surdă,
Citind tacit in continuare
Câteva rânduri din scrisoare.
-Mi-am luat adio draga mea.-