musc din mar
numai o gura de liniste cotidiana,
sperand
sa simt gustul lui dulce,
de mar tomnatec,
uitand deodata
ca nu am decat o singura cale -
calea in jos
pe scara iluziilor
desprinse
din cartea cartilor
de poezii,
uitand ca nu mi-e prietena
decat
moartea.

dau din aripi,
ma zbat,
sa nu mai simt zborul
urcandu-mi in oase.

cai trec in fuga
de zi cu zi,
pasune de pasune,
amintire de amintire,
prin tablouri
reflectate
in apa lacului
ce nu s-a ivit
niciodata.

... si musc din mar.