ma scufund in negura de-o zi,
de avortat apus, neinflorit:

dar cat o sa suport neinzecit
curentul repede ce ma atrage
spre cantecul murdar al inocentei aripi...
hai ma, glumeam,
mi-a placut chiar acolo, cu corbul pe umar,
cu verde uscat in pliscul meu umed
sa te privesc cum tresari,
de violet, de indigo-

nu mai suport sa trec in tine,
sa ma sarut cu nesimtit de dulce zbor,
si aripi peste aripi se ingroapa,
si moartea mea de catifea ma cheama, dulce:

infinit, te strig, te strig...
mai striga-ma-n club a sau b
ca vin insutit!