Ștergeți urina de pe cadavrul meu, zeule!
Da, m-ai ucis
Din prima clipă când m-ai aruncat nașterii.
Știi ce este un copil?
O bucată de carne pe care trupul
mamei o respinge
Iar mai apoi o plânge...
Cică e desuet a fi trist în poezie,
Cică suntem o generație pesimistă,
Dar, totuși, bășcălia ne este interzisă.
Þi-ar fi plăcut ca în fiecare an,
De ziua ta,
Să înflorească trandafirul japonez?
Mie mi-a plăcut...
Până când a murit
și ultima petală.
Atunci ți-ai scuturat prima picătură
În sufletul meu,
În năzuințele mele,
În mâinile mele,
Chiar și-n lacrimile mele...

Ștergeți urina de pe cadavrul meu, zeule!
Da, m-ai ucis
Din secunda când mi-ai ascuns
Că sunt doar un mediocru.

(28-iulie-2003)