Urc
Zi de zi aceeasi scara,
Taras,in genunchi,
Agatandu-ma cu speranta de viitor.
Culeg durerea de sub unghiile prezentului
Netrait indeajuns ,
Si mai alunec odata
In trecutul prea plin de-amintiri
Ascuns sub o piatra
Slefuita de tristeti.

Mai apoi incep acelasi drum
Spre cer.

Poticnindu-ma de nevoi desarte ,
Implant cutitul durerii in mine
Mai jos cu o treapta.
Ma intind pe o lacrima purpurie
Scursa dintr-un suflet orb,
Imi ridic privirea, si,
Ma oglindesc in oceanul albastru
Al viitorului
Transpus in ochii tai
Stinsi .

Am ajuns.
Te sarut
Si ..........cad pe ganduri

Am atins nefiinta.