din calul troian
nu a mai ramas
decat
o coaja de copac
mirosind a sudoare
si putina
apa de mare
praful pietrificat
de pe incaltarile
primilor si ultimilor
soldati
care cu inima stransa in pumni
si scrasnita printre dinti
se gandesc
la toate femeile frumoase
si la toate razboaiele nedrepte
de pe lumea asta

sub fiecare coaja
de copac
bate inima unui soldat
tare ca piatra
iute ca sageata

si mangai copacul
pe coaja
ca pe un cal
pe grumaz
e calul troian
sau ce a mai ramas
din idealurile lui