din camera cu miros de levănțică
îmi zîmbești calin
e o nepăsare drăgăstoasă în îmbrățișare

și limbile lungi ale ornicelor
ce colecție frumoasă
se întind spre tine
când întorci capul

ei și ce dacă
îmi pun mâinile unsuroase pe șoldurile tale
petele scriu pe rochie un moment
care nu se va mai duce
nici cu ariel

în cuvintele tale neutre și abstracte
crezi că poți învălui patima?
eu nu le înțeleg
și ca să aflu nu am decât o soluție
așa că nu te mai fandosi
așa că...

sigur nu o să plângi decât de fericire