si noaptea vine si se lasa, ca un inger al mortii
si-acum cand totul e nimic, e blestemul sortii
si-mi va fi dat vreodata sa traiesc in realitate?
lacrimi, durere,ura ,singuratate...

vise,vise in care ma imaginez zburand
ma trezesc,apoi,plangand
realizand ca-ntotdeauna EL va fi idolul meu
eu il voi iubi in soapte, eu il voi iubi mereu

visele ce-mi spinteca viata
e culoarea amaraciunii, e doar ceata
ce apare peste ganduri, ganduri pervertite-n nimicul vietii
ce e viata?el e doar blestemul sortii?

doar un suflet ne desparte de iubirea eterna...e sufletul VALENTINEI