pe-o crenguță de alun
adormită sub zăpadă
un vioi micropăun
ciripește-n grai de sfadă

ca-n el frică nu-i de un
gram ca iarna să mi-l piardă
și de-aceea prin alun
țopăie ca la paradă.

numai când mălai îi pun
sus pe gardul de ogradă
zbârnâitul bărzăun
nu știe ce să mai creadă
de-așa baftă, pe care-oricum
se grăbește s-o culeagă
c-o poftă de căpcăun
lefterit rău la desagă.