Privește cum nu se mai întâmplă
minuni în orașul nostru
Dar, precum știi, nu există nor perfect
Doar dacă cineva și-ar dori să-l atingă cu iubire...
Privește în geam umbrele noastre,
una lângă cealată...
Poate chiar fără de nor, care este deja un miracol,
Noi vom deveni arbori
de-alungul acestui bulevard transparent,
împreună pentru totdeauna
în calea acelui vânt, sub aceiași nori tulburi,
în hainele înghețate ale iernii
fără a spune nici un cuvânt
căci tot ce nu știam fusese deja scris
în semințele luminoase ale unui miracol.