agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-11-04 | |
Mai trec prin gară uneori,
îmi iau bilet la trenul anunțat în zori și-alerg cu disperare către poarta trei deși în gară sunt doar două linii moarte pe care dorm neîntorși treizeci de miei. Mai sper în veșnicie adeseori, strâng frunze verzi și desuete flori din calea iernilor neînduplecate și le presez gentil pe file reci de carte dând sensuri noi cuvintelor pătate. Mai simt că sunt vie uneori, când umbra timpului amușinează-n nori și încremenind în loc inspir parfum de clipă în timp ce frunze furioase mă plesnesc că nu mă-ndur să calc nici pe-o furnică. Notă: varianta publicată în volumul "Sacrificiul mirării", apărut în martie 2002, la editura ProTransivania, este următoarea: Mai trec prin gară uneori alerg cu disperare către poarta trei și iau bilet la trenul anuntat în zori deși nu pleacă niciodată nicăieri și-n gară sunt doar două linii. Mai sper în veșnicie uneori din calea arșiței neînduplecate strâng frunze verzi și desuete flori le-așez pe file reci de cărți și le presez gentil c-un disc de ambră dând sensuri noi cuvintelor deja uscate. Mai simt că sunt vie uneori când umbra trenului amușinează-n nori când frunze imprudente mă grăbesc încremenită-n loc inspir parfum de clipă și vânturi furioase mă plesnesc că nu-ndrăznesc să calc nici pe-o furnică. 31 iulie 2001
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate