Nu toți vom muri dar toți ne vom schimba
Curg în ploaie mi-s bolnava viselor rupte
Sunt jumătate ochi jumătate întreagă

Nu-mi vine să cred că poezia nu se mai naște din noi
poveștile de dragoste perfecte sunt plictisitoare

Nu te mai caut se ridică din mine
aburi de așteptare mă voi întinde pe un albastru
păstrat ca testament suflet care mușcă viitorul