multe trecem cu vederea
în virtutea uzanțelor sau a obișnuinței
nu este de mirare
că nu ne mai salutăm ca odinioară
și degete se arată reciproc
de la o vreme ca niciodată

dincolo de voalul toleranței
instaurat incomod peste față
viața curge cu inconsistent temei
de la naștere la postfață

timpul ne flutură în fața ochilor
steag țesut literalmente pe viață
din secunde de oțel
soarele răsare și apune
pe orizont de metal
de la temelia ancorată în speranță
la mansarda legată cu ață
de ziua următoare
de la stânga la dreapta, de sus în jos
și ordonat ideogramă înapoi

trecută cu vederea
durerea lovește în esențe identic
deși cu alte țipete spumegă fierea
cu alte cutume ucide liniștea
fără discriminare, simetric

alaltăieri născutul dintâi
a murit pentru o idee în piață
mijlociul paratrooper
zace de ieri cu deșertul la căpătâi
călcat de șenile insurgente
mezinul s-a integrat în necuprins
jucând minesweeper

astăzi ploaia joacă zaruri pe asfalt
cu gloanțe lichide
doi-doi se furișează bobii cuminți
pe vârfuri de stropi
la capătul balansoarului așează
doi fii de tiran
doi copii din părinți necunoscuți
de ambele părți
atâtea gropi câți ireversibil pierduți

unu-unu
femeie anonimă executată pe stadion
cu voalul pe față
prințesă cade cu mediatizată prestanță
retezată de Uzi
electron pentru un pozitron
ochi prieteni se văd dintr-o dată dușmani
dinte de ură lângă dinte de iubire
încă o țesătură dublă de molecule
se destramă iremediabil

uneori balanța arată un raport inegal
doisprezece–doi
doisprezece pui de porumbei pe față
doi pui de vultur pe dos
împușcături în bibliotecă și în școală
doisprezece greieri mititei
dansează funebru pe portativ
doi dinozauri rostogolesc popice de foc
fără umbră de milă sau îndoială
în liceul din Columbine, USA

infinit pomelnic al dualității
pentru legea compensației
consistentă, inconstantă și universală
niciodată un ultim foton
nicidecum numai primul obraz e de vină
întotdeauna întuneric vremelnic
câteodată lumină abisală
îndoielnic toți, improbabil nici unul
fiecare zi lumină în noi
provoacă noapte în ei, cu pumnul

viață este ceea ce trecem cu vederea
când la moarte ne petrecem fiii
prin ploaie cu gloanțe lichide